Ecou

As urla in clar de luna
Dorul ce ti-l port.
Prea banal, nimic subtil din noul val?!

Prea clar vad totul acum.
De-as putea sa ma deschid...
Imi zic mai bine strig,
de pe stanca,
iubirea mea
acum.

Ma arunc in gol
fara mine
Sunt tot aici
sa stii,
regasire dupa multe veacuri...

Sa devin una cu tot
cu tine, cu voi si cu mine.
Simt ca te pierd din nou, odata cu al meu ecou.

Poate ca dorinta este un obiect indispensabil.

Karma imi da o lectie.

Irefutabil.

Apa raului curgea lin

Apa raului curgea lin,
Lumina sclipea fin,
Un nufar umbri
Sunetul sau viu.
Amintirea raului ce se prelinge subtil,
prin minte in suflet.
Apa raului curgea tiptil...

Amintirea sa, oglindirea de argint.
In inima mea se aprind flacarui albastrui,
Lumina lunii vii
pe stanci reci si gri.

Presimt cum izvorul iubirii tasneste la viata,
Apa pura ca de gheata.

O stea

Linia e fina intre real si ireal.
În pantecul meu se macereaza tinctura.
Linia e fina, trasatura subtire de caracter se schimba lina.
In pantecul meu incolteste samanta ta.
Se maturizeaza si va iesi la viata.
Tresar dintr-a mea visare.
E o scanteie divina in viata mea.
Visarea imi calauzeste clipa...
gandul...
cuvantul.
Realul e la fel de fantastic.
Poarta pe care am deschis-o,
iubindu-ne, e spre o gradina.
Am primit o stea sa ne lumineze lumea.

Dor cu mine calator

 

Dor cu mine calator
cu gandul la al meu dor...de duh.
Zbor !
Spre zori inalte, spre cascada lumina!
beau din apa divina.
I-auzi cum se scurge prin sange!

Simbioza dintre planta si lumina divina...
Transformarea e dureroasa, de parca ti-ar creste radacini prin vene.

Sufletele pierdute, ratacite ce si-au uitat rostul sunt indrumate de entitati ghidate.

Dor cu mine calator
cu gandul la al meu dor...de duh.
Zbor !
Din al meu decor
Spre zori inalte, spre cascada de lumina!
     

Iarna tremur in mine.

Iarna tremur in mine,
Nametii imi inunda fiinta,
Nu pot sa imi controlez emotia,
Sunt fascinata de alura ta,
Aievea, E vie! Luminoasa! Fragila si subtila!
Ma patrunde umila.
Smerita te strig,
O Samanule!
Trezeste-ma la viata!
Fiinta imi tremura din strafund,
Scuturata parca de un cutremur adanc.
Accept prezenta ta cu ingeri.
Neconditionat suntem o forma, compacta.
Pierduti din intamplare prin separare
Ne vom revedea, curand
Sub forma de pulbere luminoasa in noaptea grea geroasa.

Ai crezut vreodata ca Dumnezeu poate fi femeie ?
Atunci cand prin ea puteai vedea patrunzind fiinta?

Cand deodata in joaca te apuca de mana si te arunca la picioarele lumii nebune.
Povestind despre zei
te-ai trezit printre ei

Atunci cand te ispitea sa musti din fructul copt,
ivind adevarul din neant.
Atunci cand visand te-ai trezit zburand.

sintetizez: imagine

Umbra!
Mi-e frica de alura ta angelica.
M-ai bintuit sub forma de aripi...de molie.
S-ar zice ca esti pazitorul dulapului vechi...iar ca fluture de noapte ...m-ai prins in zborul tau.



Zbor deasupra mea...
substanta carnala imi este de prisos...
susotelile cuvintate nu-mi mai sunt de folos.



E necesara comunicarea gestuala.



As vrea sa strang toate misterele vietii intr-o pata de culoare.

Energiile lumii sufocante...ma satura de mine.
Ma regasesc farama cu farama printre ceilalti.
Ma invaluie, ma sting.
Ma strang ca intr-un cacon cald.
Parfumat de ei insisi...
Totusi ii simt parte din volumul meu.
Sa sintetizez?!
Intr-o imagine
Da-mi o masca!

Interzis!

Interzis sa traiesc pentru ca judec cu unghiile rosii si privirea tulbure.
Imi caut forta de-a ma impune prejudecatii.

Respir
Preconceptie...in a fi.


Ma sufoc cu ideea de a nu fi.
E interzis!
Tinjesc dupa amintiri vii.



Mi-e frica sa nu pierd esenta,
Traiesc intr-un corp strain,
Ce mi-a fost dat imprumut pina ce imi voi gasi altul, de care sa uit...

Vreau la iarba verde!

Vreau sa mergem la iarba verde...



Vreau sa ne iubim dupa ploaie...





Obosita de noi,
Mi-e frica sa traiesc clipa.
Mi-e frig in subconstient.
Poezia pura e conceputa doar inconstient,
scriu simplu, aproape masonic la nivel supersonic...ironic.
Iau atitudine sunt ceea ce scriu, cuvintele imi sunt fapte,
consumate la nivel mental.
Profetic imi suprim dorinta.
Cauza si efectul tristetii.
agonia amaraciunii
Inima mea descarnata...
Prezenta sa cu ingerii...
Acum, amintirea sa, urma de ruj.

Subconstientul lucreaza la negru

Subconstientul lucreaza la negru.

Impachetez simturi si i-le darui.
Impachetez mirosuri si sunete...
frumos pe categori grupate.
(intr -o zi le voi deschide pe toate.)




si atunci amintirea..urma de ruj.
Impachetez mirosuri...imagini...senzatii.



Impachetez gesturi brodate frumos,
delirul impachetarii...

Zboara!

Visez adesea fericirea ...uneori apare in mireasa..alteori in pasare cu aripi mari deschise.

aievea zbor de fluturi prin stomac .....fericirea miros de praf prin vint..fericirea egal moarte.




Am revazut aripiile unui androgin..in plina gratie ludic se inclina, ca un gentilom
neimpresionat de frumusetea mea ... nici nu clipi la omenescul meu prea bizar...fizic.



E lipsit de aripi ?! ..i-am spus ca mental ele exista si m-a provocat: Zboara!
zbor cu gindul unde nici nu pot patrunde ...zbor in imagini, sacadate ...multe ...ciudate.


As vrea sa iti fiu muza in momentele tale letale, ori de cite ori joci sah cu moartea.
As vrea sa iti fiu femeie ori de cite ori ma chemi ca sa ma alungi.





Iti transmit impachetate simturi...
sunt doar o naluca prin vant.
Autodistrugerea e o forma de lipsa de respect.



Acum scuip pietre,
ce mi-au fost de temelie principii.
Invat sa renunt la sunt...
Caut suflete, nu oameni.

Imobilizez clipa

Imobilizez clipa.
Ma farmitez...farama cu farama.
Nu imi doresc decat formarea noastra ca intreg.

Nu ma uita.
Asta e floarea mea...
Imi aminteste de ochii tai senini,
Albastii ca doi astri.


Eman mirosuri de nu ma uita,
calde ca de albastrea.


Timpuri apuse, nostalgice
Ce tulbura linistea.
In singuratatea-mi tresar
ca intr-un sanctuar.


Cercesc clipe din viata oamenilor
fara timp nu mai pot fii...



Timpuri apuse, nostalgice
ce tulbura linistea.
Priviri albastre...foarte albastre,
sunt din perspectiva mea
flori mici marunte de nu ma uita
ce nu le poti avea.
Odata rupte sunt una cu pulberea,
Fir de praf din stele.
nimic mai frumos decat ele.

Sunt lacrimi din roua
pe floarea mea de
Nu ma uita.

Imi aminteste de ochii tai senini,
Albastii ca doi astri.

O inger!

Ingerul: - Iti imprumut aripile mele pina iti vor creste tie altele.




-Desprinde-te din decor!
 De ce te ascunzi?!
 De ce nu cobori?



- O muz!
Visez ca te-as fi creat eu!

-Rrenuntam a mai fii vii printre stafii...
Ca stafie lipsita de prejudecati ne invocam

Rapirea sufletului in etern!
Ca spirit sunt pulberea ce mistuie in tacere!

Pulbere aurie pe haina noastra grea..
In forma de aripi.
Aceste obiecte necesare actului rapirii...iar cu o doza de iubire influenta...
Zborul se poate chiar materializa.

Alunec in amintirile altora

Alunec in amintiriile altora...
Ale mele nu mai mi le amintesc.

Rapeste-ma!
Cu aripile deschise invaluie-ma!

Ridica-ma spre soare!
Ca prin visare se asterne
O exuberanta sublima...
Ce ma alina..

Aripile tale nu fac decit sa ma arunce in soare...
In visare.
Ma aprind si ma sting, arsa prea tare...

Sunt unda sonora...vorba aprinsa, imbracata la ultima moda...

Cu un sarut mi-a rapit sufletul

E umbra dulapului vechi

Sunt goala.
nimic pe dinauntru ...
nimic pe dinafara...
imi aud ecoul din stomac.

plutim in locul cu nuferi...
Simplifica!
Amplifica!
Jocul aprinde focul...
Aruncat pe pamint de vreun zeu.
Mirosi a fructe verzi...
Cu al tau sarut mi-ai rapit sufletul.