Se afișează postările cu eticheta poarta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poarta. Afișați toate postările

vineri, 16 februarie 2018

O stea



Linia e fina intre real si ireal.
În pantecul meu se macereaza tinctura.
Linia e fina, trasatura subtire de caracter se schimba lina.
In pantecul meu incolteste samanta ta.
Se maturizeaza si va iesi la viata.
Tresar dintr-a mea visare.
E o scanteie divina in viata mea.
Visarea imi calauzeste clipa...
gandul...
cuvantul.
Realul e la fel de fantastic.
Poarta pe care am deschis-o,
iubindu-ne, e spre o gradina.
Am primit o stea sa ne lumineze lumea.

sâmbătă, 25 aprilie 2009

Eu, goala de prejudecati




Sunt eu goala de prejudecati,
Miraculos,
frumoasa pina la os,
Eman mirosuri de demult
Calatorii parfumate
cu personaje delicate.
Ma ambitionez sa devin ceea ce sunt,
un soim in noaptea stravezie,
inspre zi, gri,
printre soapte
Aievea ca un romantic,
incurabil si trist,
ma arunc in mare.
Acum sunt peste,
muta de atata frumusete. 



Ai crezut vreodata ca Dumnezeu poate fi femeie ?
Atunci cand prin ea puteai vedea patrunzind fiinta?

Cand deodata in joaca te apuca de mana si te arunca la picioarele lumii nebune.
Povestind despre zei
te-ai trezit printre ei

Atunci cand te ispitea sa musti din fructul copt,
ivind adevarul din neant.
Atunci cand visand te-ai trezit zburand.


marți, 13 ianuarie 2009

Vreau la iarba verde!



Vreau sa mergem la iarba verde...



Vreau sa ne iubim dupa ploaie...





Obosita de noi,
Mi-e frica sa traiesc clipa.
Mi-e frig in subconstient.
Poezia pura e conceputa doar inconstient,
scriu simplu, aproape masonic la nivel supersonic...ironic.
Iau atitudine sunt ceea ce scriu, cuvintele imi sunt fapte,
consumate la nivel mental.
Profetic imi suprim dorinta.
Cauza si efectul tristetii.
agonia amaraciunii
Inima mea descarnata...
Prezenta sa cu ingerii...
Acum, amintirea sa, urma de ruj.

marți, 28 octombrie 2008

Zboara!

Visez adesea fericirea ...uneori apare in mireasa..alteori in pasare cu aripi mari deschise.

aievea zbor de fluturi prin stomac .....fericirea miros de praf prin vint..fericirea egal moarte.




Am revazut aripiile unui androgin..in plina gratie ludic se inclina, ca un gentilom
neimpresionat de frumusetea mea ... nici nu clipi la omenescul meu prea bizar...fizic.



E lipsit de aripi ?! ..i-am spus ca mental ele exista si m-a provocat: Zboara!
zbor cu gindul unde nici nu pot patrunde ...zbor in imagini, sacadate ...multe ...ciudate.


As vrea sa iti fiu muza in momentele tale letale, ori de cite ori joci sah cu moartea.
As vrea sa iti fiu femeie ori de cite ori ma chemi ca sa ma alungi.





Iti transmit impachetate simturi...
sunt doar o naluca prin vant.
Autodistrugerea e o forma de lipsa de respect.



Acum scuip pietre,
ce mi-au fost de temelie principii.
Invat sa renunt la sunt...
Caut suflete, nu oameni.

O inger!

Ingerul: - Iti imprumut aripile mele pina iti vor creste tie altele.




-Desprinde-te din decor!
 De ce te ascunzi?!
 De ce nu cobori?



- O muz!
Visez ca te-as fi creat eu!

-Rrenuntam a mai fii vii printre stafii...
Ca stafie lipsita de prejudecati ne invocam



Rapirea sufletului in etern!
Ca spirit sunt pulberea ce mistuie in tacere!

Pulbere aurie pe haina noastra grea..
In forma de aripi.
Aceste obiecte necesare actului rapirii...iar cu o doza de iubire influenta...
Zborul se poate chiar materializa.