Ecou

As urla in clar de luna
Dorul ce ti-l port.
Prea banal, nimic subtil din noul val?!

Prea clar vad totul acum.
De-as putea sa ma deschid...
Imi zic mai bine strig,
de pe stanca,
iubirea mea
acum.

Ma arunc in gol
fara mine
Sunt tot aici
sa stii,
regasire dupa multe veacuri...

Sa devin una cu tot
cu tine, cu voi si cu mine.
Simt ca te pierd din nou, odata cu al meu ecou.

Poate ca dorinta este un obiect indispensabil.

Karma imi da o lectie.

Irefutabil.

Apa raului curgea lin

Apa raului curgea lin,
Lumina sclipea fin,
Un nufar umbri
Sunetul sau viu.
Amintirea raului ce se prelinge subtil,
prin minte in suflet.
Apa raului curgea tiptil...

Amintirea sa, oglindirea de argint.
In inima mea se aprind flacarui albastrui,
Lumina lunii vii
pe stanci reci si gri.

Presimt cum izvorul iubirii tasneste la viata,
Apa pura ca de gheata.

Iarna tremur in mine.

Iarna tremur in mine,
Nametii imi inunda fiinta,
Nu pot sa imi controlez emotia,
Sunt fascinata de alura ta,
Aievea, E vie! Luminoasa! Fragila si subtila!
Ma patrunde umila.
Smerita te strig,
O Samanule!
Trezeste-ma la viata!
Fiinta imi tremura din strafund,
Scuturata parca de un cutremur adanc.
Accept prezenta ta cu ingeri.
Neconditionat suntem o forma, compacta.
Pierduti din intamplare prin separare
Ne vom revedea, curand
Sub forma de pulbere luminoasa in noaptea grea geroasa.