Ecou

As urla in clar de luna
Dorul ce ti-l port.
Prea banal, nimic subtil din noul val?!

Prea clar vad totul acum.
De-as putea sa ma deschid...
Imi zic mai bine strig,
de pe stanca,
iubirea mea
acum.

Ma arunc in gol
fara mine
Sunt tot aici
sa stii,
regasire dupa multe veacuri...

Sa devin una cu tot
cu tine, cu voi si cu mine.
Simt ca te pierd din nou, odata cu al meu ecou.

Poate ca dorinta este un obiect indispensabil.

Karma imi da o lectie.

Irefutabil.

Apa raului curgea lin

Apa raului curgea lin,
Lumina sclipea fin,
Un nufar umbri
Sunetul sau viu.
Amintirea raului ce se prelinge subtil,
prin minte in suflet.
Apa raului curgea tiptil...

Amintirea sa, oglindirea de argint.
In inima mea se aprind flacarui albastrui,
Lumina lunii vii
pe stanci reci si gri.

Presimt cum izvorul iubirii tasneste la viata,
Apa pura ca de gheata.

O stea

Linia e fina intre real si ireal.
În pantecul meu se macereaza tinctura.
Linia e fina, trasatura subtire de caracter se schimba lina.
In pantecul meu incolteste samanta ta.
Se maturizeaza si va iesi la viata.
Tresar dintr-a mea visare.
E o scanteie divina in viata mea.
Visarea imi calauzeste clipa...
gandul...
cuvantul.
Realul e la fel de fantastic.
Poarta pe care am deschis-o,
iubindu-ne, e spre o gradina.
Am primit o stea sa ne lumineze lumea.

Dor cu mine calator

 

Dor cu mine calator
cu gandul la al meu dor...de duh.
Zbor !
Spre zori inalte, spre cascada lumina!
beau din apa divina.
I-auzi cum se scurge prin sange!

Simbioza dintre planta si lumina divina...
Transformarea e dureroasa, de parca ti-ar creste radacini prin vene.

Sufletele pierdute, ratacite ce si-au uitat rostul sunt indrumate de entitati ghidate.

Dor cu mine calator
cu gandul la al meu dor...de duh.
Zbor !
Din al meu decor
Spre zori inalte, spre cascada de lumina!