O stea

Linia e fina intre real si ireal.
În pantecul meu se macereaza tinctura.
Linia e fina, trasatura subtire de caracter se schimba lina.
In pantecul meu incolteste samanta ta.
Se maturizeaza si va iesi la viata.
Tresar dintr-a mea visare.
E o scanteie divina in viata mea.
Visarea imi calauzeste clipa...
gandul...
cuvantul.
Realul e la fel de fantastic.
Poarta pe care am deschis-o,
iubindu-ne, e spre o gradina.
Am primit o stea sa ne lumineze lumea.

Dor cu mine calator

 

Dor cu mine calator
cu gandul la al meu dor...de duh.
Zbor !
Spre zori inalte, spre cascada lumina!
beau din apa divina.
I-auzi cum se scurge prin sange!

Simbioza dintre planta si lumina divina...
Transformarea e dureroasa, de parca ti-ar creste radacini prin vene.

Sufletele pierdute, ratacite ce si-au uitat rostul sunt indrumate de entitati ghidate.

Dor cu mine calator
cu gandul la al meu dor...de duh.
Zbor !
Din al meu decor
Spre zori inalte, spre cascada de lumina!
     

Sunet astral

Corpul suspina un sunet astral
O unda luminoasa,
Imperceptibil de frumoasa.
Ma alina.
In suspans ma tine...
cu adrenalina.
Singuratica ca o lunatica.
Imi inghit hrana cu grija
e hrana zeilor.
Obsedant aceeași muzica,
Acelasi dans vibrant.
Ma hranesc introvertita din mine.
Corpul suspina un sunet astral.

Eu, goala de prejudecati

Sunt eu goala de prejudecati,
Miraculos,
frumoasa pina la os,
Eman mirosuri de demult
Calatorii parfumate
cu personaje delicate.
Ma ambitionez sa devin ceea ce sunt,
un soim in noaptea stravezie,
inspre zi, gri,
printre soapte
Aievea ca un romantic,
incurabil si trist,
ma arunc in mare.
Acum sunt peste,
muta de atata frumusete. 

Vreau la iarba verde!

Vreau sa mergem la iarba verde...



Vreau sa ne iubim dupa ploaie...





Obosita de noi,
Mi-e frica sa traiesc clipa.
Mi-e frig in subconstient.
Poezia pura e conceputa doar inconstient,
scriu simplu, aproape masonic la nivel supersonic...ironic.
Iau atitudine sunt ceea ce scriu, cuvintele imi sunt fapte,
consumate la nivel mental.
Profetic imi suprim dorinta.
Cauza si efectul tristetii.
agonia amaraciunii
Inima mea descarnata...
Prezenta sa cu ingerii...
Acum, amintirea sa, urma de ruj.

Subconstientul lucreaza la negru

Subconstientul lucreaza la negru.

Impachetez simturi si i-le darui.
Impachetez mirosuri si sunete...
frumos pe categori grupate.
(intr -o zi le voi deschide pe toate.)




si atunci amintirea..urma de ruj.
Impachetez mirosuri...imagini...senzatii.



Impachetez gesturi brodate frumos,
delirul impachetarii...

Zboara!

Visez adesea fericirea ...uneori apare in mireasa..alteori in pasare cu aripi mari deschise.

aievea zbor de fluturi prin stomac .....fericirea miros de praf prin vint..fericirea egal moarte.




Am revazut aripiile unui androgin..in plina gratie ludic se inclina, ca un gentilom
neimpresionat de frumusetea mea ... nici nu clipi la omenescul meu prea bizar...fizic.



E lipsit de aripi ?! ..i-am spus ca mental ele exista si m-a provocat: Zboara!
zbor cu gindul unde nici nu pot patrunde ...zbor in imagini, sacadate ...multe ...ciudate.


As vrea sa iti fiu muza in momentele tale letale, ori de cite ori joci sah cu moartea.
As vrea sa iti fiu femeie ori de cite ori ma chemi ca sa ma alungi.





Iti transmit impachetate simturi...
sunt doar o naluca prin vant.
Autodistrugerea e o forma de lipsa de respect.



Acum scuip pietre,
ce mi-au fost de temelie principii.
Invat sa renunt la sunt...
Caut suflete, nu oameni.

Imobilizez clipa

Imobilizez clipa.
Ma farmitez...farama cu farama.
Nu imi doresc decat formarea noastra ca intreg.

Nu ma uita.
Asta e floarea mea...
Imi aminteste de ochii tai senini,
Albastii ca doi astri.


Eman mirosuri de nu ma uita,
calde ca de albastrea.


Timpuri apuse, nostalgice
Ce tulbura linistea.
In singuratatea-mi tresar
ca intr-un sanctuar.


Cercesc clipe din viata oamenilor
fara timp nu mai pot fii...



Timpuri apuse, nostalgice
ce tulbura linistea.
Priviri albastre...foarte albastre,
sunt din perspectiva mea
flori mici marunte de nu ma uita
ce nu le poti avea.
Odata rupte sunt una cu pulberea,
Fir de praf din stele.
nimic mai frumos decat ele.

Sunt lacrimi din roua
pe floarea mea de
Nu ma uita.

Imi aminteste de ochii tai senini,
Albastii ca doi astri.

O inger!

Ingerul: - Iti imprumut aripile mele pina iti vor creste tie altele.




-Desprinde-te din decor!
 De ce te ascunzi?!
 De ce nu cobori?



- O muz!
Visez ca te-as fi creat eu!

-Rrenuntam a mai fii vii printre stafii...
Ca stafie lipsita de prejudecati ne invocam

Rapirea sufletului in etern!
Ca spirit sunt pulberea ce mistuie in tacere!

Pulbere aurie pe haina noastra grea..
In forma de aripi.
Aceste obiecte necesare actului rapirii...iar cu o doza de iubire influenta...
Zborul se poate chiar materializa.