Visez adesea fericirea ...uneori apare in mireasa..alteori in pasare cu aripi mari deschise.
aievea zbor de fluturi prin stomac .....fericirea miros de praf prin vint..fericirea egal moarte.
Am revazut aripiile unui androgin..in plina gratie ludic se inclina, ca un gentilom
neimpresionat de frumusetea mea ... nici nu clipi la omenescul meu prea bizar...fizic.
E lipsit de aripi ?! ..i-am spus ca mental ele exista si m-a provocat: Zboara!
zbor cu gindul unde nici nu pot patrunde ...zbor in imagini, sacadate ...multe ...ciudate.
As vrea sa iti fiu muza in momentele tale letale, ori de cite ori joci sah cu moartea.
As vrea sa iti fiu femeie ori de cite ori ma chemi ca sa ma alungi.
Iti transmit impachetate simturi...
sunt doar o naluca prin vant.
Autodistrugerea e o forma de lipsa de respect.
Acum scuip pietre,
ce mi-au fost de temelie principii.
Invat sa renunt la sunt...
Caut suflete, nu oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu