Ecou

As urla in clar de luna
Dorul ce ti-l port.
Prea banal, nimic subtil din noul val?!

Prea clar vad totul acum.
De-as putea sa ma deschid...
Imi zic mai bine strig,
de pe stanca,
iubirea mea
acum.

Ma arunc in gol
fara mine
Sunt tot aici
sa stii,
regasire dupa multe veacuri...

Sa devin una cu tot
cu tine, cu voi si cu mine.
Simt ca te pierd din nou, odata cu al meu ecou.

Poate ca dorinta este un obiect indispensabil.

Karma imi da o lectie.

Irefutabil.

Apa raului curgea lin

Apa raului curgea lin,
Lumina sclipea fin,
Un nufar umbri
Sunetul sau viu.
Amintirea raului ce se prelinge subtil,
prin minte in suflet.
Apa raului curgea tiptil...

Amintirea sa, oglindirea de argint.
In inima mea se aprind flacarui albastrui,
Lumina lunii vii
pe stanci reci si gri.

Presimt cum izvorul iubirii tasneste la viata,
Apa pura ca de gheata.

Sunet astral

Corpul suspina un sunet astral
O unda luminoasa,
Imperceptibil de frumoasa.
Ma alina.
In suspans ma tine...
cu adrenalina.
Singuratica ca o lunatica.
Imi inghit hrana cu grija
e hrana zeilor.
Obsedant aceeași muzica,
Acelasi dans vibrant.
Ma hranesc introvertita din mine.
Corpul suspina un sunet astral.

Ai crezut vreodata ca Dumnezeu poate fi femeie ?
Atunci cand prin ea puteai vedea patrunzind fiinta?

Cand deodata in joaca te apuca de mana si te arunca la picioarele lumii nebune.
Povestind despre zei
te-ai trezit printre ei

Atunci cand te ispitea sa musti din fructul copt,
ivind adevarul din neant.
Atunci cand visand te-ai trezit zburand.

Ingeri rosii din matase.

Ingeri rosii de matase,Ca vinul rosu baut vara,
In nopti de vara seci si reci,
Te-am iubit decat noaptea.


Cu privirea ta ma ingropi!
Norii te-au modelat prima oara,
Din fire de praf din desert.




Cenusa presari din aripile tale mari.

Gustul aspru al maceselui copt, 
L-am cules de pe campuri cu maci rosii.








Timpul era indigo
In noaptea aceea cu ingeri rosii din matase.

Cu privirea ta ma ingropi!
Te-ai pierdut cumva in lumea mea7?!

sintetizez: imagine

Umbra!
Mi-e frica de alura ta angelica.
M-ai bintuit sub forma de aripi...de molie.
S-ar zice ca esti pazitorul dulapului vechi...iar ca fluture de noapte ...m-ai prins in zborul tau.



Zbor deasupra mea...
substanta carnala imi este de prisos...
susotelile cuvintate nu-mi mai sunt de folos.



E necesara comunicarea gestuala.



As vrea sa strang toate misterele vietii intr-o pata de culoare.

Energiile lumii sufocante...ma satura de mine.
Ma regasesc farama cu farama printre ceilalti.
Ma invaluie, ma sting.
Ma strang ca intr-un cacon cald.
Parfumat de ei insisi...
Totusi ii simt parte din volumul meu.
Sa sintetizez?!
Intr-o imagine
Da-mi o masca!

Interzis!

Interzis sa traiesc pentru ca judec cu unghiile rosii si privirea tulbure.
Imi caut forta de-a ma impune prejudecatii.

Respir
Preconceptie...in a fi.


Ma sufoc cu ideea de a nu fi.
E interzis!
Tinjesc dupa amintiri vii.



Mi-e frica sa nu pierd esenta,
Traiesc intr-un corp strain,
Ce mi-a fost dat imprumut pina ce imi voi gasi altul, de care sa uit...

Subconstientul lucreaza la negru

Subconstientul lucreaza la negru.

Impachetez simturi si i-le darui.
Impachetez mirosuri si sunete...
frumos pe categori grupate.
(intr -o zi le voi deschide pe toate.)




si atunci amintirea..urma de ruj.
Impachetez mirosuri...imagini...senzatii.



Impachetez gesturi brodate frumos,
delirul impachetarii...

Imobilizez clipa

Imobilizez clipa.
Ma farmitez...farama cu farama.
Nu imi doresc decat formarea noastra ca intreg.

Nu ma uita.
Asta e floarea mea...
Imi aminteste de ochii tai senini,
Albastii ca doi astri.


Eman mirosuri de nu ma uita,
calde ca de albastrea.


Timpuri apuse, nostalgice
Ce tulbura linistea.
In singuratatea-mi tresar
ca intr-un sanctuar.


Cercesc clipe din viata oamenilor
fara timp nu mai pot fii...



Timpuri apuse, nostalgice
ce tulbura linistea.
Priviri albastre...foarte albastre,
sunt din perspectiva mea
flori mici marunte de nu ma uita
ce nu le poti avea.
Odata rupte sunt una cu pulberea,
Fir de praf din stele.
nimic mai frumos decat ele.

Sunt lacrimi din roua
pe floarea mea de
Nu ma uita.

Imi aminteste de ochii tai senini,
Albastii ca doi astri.

O inger!

Ingerul: - Iti imprumut aripile mele pina iti vor creste tie altele.




-Desprinde-te din decor!
 De ce te ascunzi?!
 De ce nu cobori?



- O muz!
Visez ca te-as fi creat eu!

-Rrenuntam a mai fii vii printre stafii...
Ca stafie lipsita de prejudecati ne invocam

Rapirea sufletului in etern!
Ca spirit sunt pulberea ce mistuie in tacere!

Pulbere aurie pe haina noastra grea..
In forma de aripi.
Aceste obiecte necesare actului rapirii...iar cu o doza de iubire influenta...
Zborul se poate chiar materializa.

Alunec in amintirile altora

Alunec in amintiriile altora...
Ale mele nu mai mi le amintesc.

Rapeste-ma!
Cu aripile deschise invaluie-ma!

Ridica-ma spre soare!
Ca prin visare se asterne
O exuberanta sublima...
Ce ma alina..

Aripile tale nu fac decit sa ma arunce in soare...
In visare.
Ma aprind si ma sting, arsa prea tare...

Sunt unda sonora...vorba aprinsa, imbracata la ultima moda...

Cu un sarut mi-a rapit sufletul

E umbra dulapului vechi

Sunt goala.
nimic pe dinauntru ...
nimic pe dinafara...
imi aud ecoul din stomac.

plutim in locul cu nuferi...
Simplifica!
Amplifica!
Jocul aprinde focul...
Aruncat pe pamint de vreun zeu.
Mirosi a fructe verzi...
Cu al tau sarut mi-ai rapit sufletul.