Dor cu mine calator

 

Dor cu mine calator
cu gandul la al meu dor...de duh.
Zbor !
Spre zori inalte, spre cascada lumina!
beau din apa divina.
I-auzi cum se scurge prin sange!

Simbioza dintre planta si lumina divina...
Transformarea e dureroasa, de parca ti-ar creste radacini prin vene.

Sufletele pierdute, ratacite ce si-au uitat rostul sunt indrumate de entitati ghidate.

Dor cu mine calator
cu gandul la al meu dor...de duh.
Zbor !
Din al meu decor
Spre zori inalte, spre cascada de lumina!
     

Interzis!

Interzis sa traiesc pentru ca judec cu unghiile rosii si privirea tulbure.
Imi caut forta de-a ma impune prejudecatii.

Respir
Preconceptie...in a fi.


Ma sufoc cu ideea de a nu fi.
E interzis!
Tinjesc dupa amintiri vii.



Mi-e frica sa nu pierd esenta,
Traiesc intr-un corp strain,
Ce mi-a fost dat imprumut pina ce imi voi gasi altul, de care sa uit...