expozitie: "image from the clouds"

in fotografiile mele doresc sa ma transpun intr o lume de mult apusa, ele sunt recreerea idei de vintage, o lume proiectata din copilarie cu papusi si camere intunecoase ... Intre fotograf modele si spatiu se creaza o constiinta comuna ce devine o imagine ...o fotografie.. ce singura ne transminte un mesaj, ca un stop cadru a unui intreg film... un film mut...

sintetizez: imagine

Umbra!
Mi-e frica de alura ta angelica.
M-ai bintuit sub forma de aripi...de molie.
S-ar zice ca esti pazitorul dulapului vechi...iar ca fluture de noapte ...m-ai prins in zborul tau.



Zbor deasupra mea...
substanta carnala imi este de prisos...
susotelile cuvintate nu-mi mai sunt de folos.



E necesara comunicarea gestuala.



As vrea sa strang toate misterele vietii intr-o pata de culoare.

Energiile lumii sufocante...ma satura de mine.
Ma regasesc farama cu farama printre ceilalti.
Ma invaluie, ma sting.
Ma strang ca intr-un cacon cald.
Parfumat de ei insisi...
Totusi ii simt parte din volumul meu.
Sa sintetizez?!
Intr-o imagine
Da-mi o masca!

Interzis!

Interzis sa traiesc pentru ca judec cu unghiile rosii si privirea tulbure.
Imi caut forta de-a ma impune prejudecatii.

Respir
Preconceptie...in a fi.


Ma sufoc cu ideea de a nu fi.
E interzis!
Tinjesc dupa amintiri vii.



Mi-e frica sa nu pierd esenta,
Traiesc intr-un corp strain,
Ce mi-a fost dat imprumut pina ce imi voi gasi altul, de care sa uit...

Vreau la iarba verde!

Vreau sa mergem la iarba verde...



Vreau sa ne iubim dupa ploaie...





Obosita de noi,
Mi-e frica sa traiesc clipa.
Mi-e frig in subconstient.
Poezia pura e conceputa doar inconstient,
scriu simplu, aproape masonic la nivel supersonic...ironic.
Iau atitudine sunt ceea ce scriu, cuvintele imi sunt fapte,
consumate la nivel mental.
Profetic imi suprim dorinta.
Cauza si efectul tristetii.
agonia amaraciunii
Inima mea descarnata...
Prezenta sa cu ingerii...
Acum, amintirea sa, urma de ruj.

Subconstientul lucreaza la negru

Subconstientul lucreaza la negru.

Impachetez simturi si i-le darui.
Impachetez mirosuri si sunete...
frumos pe categori grupate.
(intr -o zi le voi deschide pe toate.)




si atunci amintirea..urma de ruj.
Impachetez mirosuri...imagini...senzatii.



Impachetez gesturi brodate frumos,
delirul impachetarii...

Zboara!

Visez adesea fericirea ...uneori apare in mireasa..alteori in pasare cu aripi mari deschise.

aievea zbor de fluturi prin stomac .....fericirea miros de praf prin vint..fericirea egal moarte.




Am revazut aripiile unui androgin..in plina gratie ludic se inclina, ca un gentilom
neimpresionat de frumusetea mea ... nici nu clipi la omenescul meu prea bizar...fizic.



E lipsit de aripi ?! ..i-am spus ca mental ele exista si m-a provocat: Zboara!
zbor cu gindul unde nici nu pot patrunde ...zbor in imagini, sacadate ...multe ...ciudate.


As vrea sa iti fiu muza in momentele tale letale, ori de cite ori joci sah cu moartea.
As vrea sa iti fiu femeie ori de cite ori ma chemi ca sa ma alungi.





Iti transmit impachetate simturi...
sunt doar o naluca prin vant.
Autodistrugerea e o forma de lipsa de respect.



Acum scuip pietre,
ce mi-au fost de temelie principii.
Invat sa renunt la sunt...
Caut suflete, nu oameni.

Imobilizez clipa

Imobilizez clipa.
Ma farmitez...farama cu farama.
Nu imi doresc decat formarea noastra ca intreg.

Nu ma uita.
Asta e floarea mea...
Imi aminteste de ochii tai senini,
Albastii ca doi astri.


Eman mirosuri de nu ma uita,
calde ca de albastrea.


Timpuri apuse, nostalgice
Ce tulbura linistea.
In singuratatea-mi tresar
ca intr-un sanctuar.


Cercesc clipe din viata oamenilor
fara timp nu mai pot fii...



Timpuri apuse, nostalgice
ce tulbura linistea.
Priviri albastre...foarte albastre,
sunt din perspectiva mea
flori mici marunte de nu ma uita
ce nu le poti avea.
Odata rupte sunt una cu pulberea,
Fir de praf din stele.
nimic mai frumos decat ele.

Sunt lacrimi din roua
pe floarea mea de
Nu ma uita.

Imi aminteste de ochii tai senini,
Albastii ca doi astri.

O inger!

Ingerul: - Iti imprumut aripile mele pina iti vor creste tie altele.




-Desprinde-te din decor!
 De ce te ascunzi?!
 De ce nu cobori?



- O muz!
Visez ca te-as fi creat eu!

-Rrenuntam a mai fii vii printre stafii...
Ca stafie lipsita de prejudecati ne invocam

Rapirea sufletului in etern!
Ca spirit sunt pulberea ce mistuie in tacere!

Pulbere aurie pe haina noastra grea..
In forma de aripi.
Aceste obiecte necesare actului rapirii...iar cu o doza de iubire influenta...
Zborul se poate chiar materializa.

Alunec in amintirile altora

Alunec in amintiriile altora...
Ale mele nu mai mi le amintesc.

Rapeste-ma!
Cu aripile deschise invaluie-ma!

Ridica-ma spre soare!
Ca prin visare se asterne
O exuberanta sublima...
Ce ma alina..

Aripile tale nu fac decit sa ma arunce in soare...
In visare.
Ma aprind si ma sting, arsa prea tare...

Sunt unda sonora...vorba aprinsa, imbracata la ultima moda...

Cu un sarut mi-a rapit sufletul

E umbra dulapului vechi

Sunt goala.
nimic pe dinauntru ...
nimic pe dinafara...
imi aud ecoul din stomac.

plutim in locul cu nuferi...
Simplifica!
Amplifica!
Jocul aprinde focul...
Aruncat pe pamint de vreun zeu.
Mirosi a fructe verzi...
Cu al tau sarut mi-ai rapit sufletul.