Iarna tremur in mine,
Nametii imi inunda fiinta,
Nu pot sa imi controlez emotia,
Sunt fascinata de alura ta,
Aievea, E vie! Luminoasa! Fragila si subtila!
Ma patrunde umila.
Smerita te strig,
O Samanule!
Trezeste-ma la viata!
Fiinta imi tremura din strafund,
Scuturata parca de un cutremur adanc.
Accept prezenta ta cu ingeri.
Neconditionat suntem o forma, compacta.
Pierduti din intamplare prin separare
Ne vom revedea, curand
Sub forma de pulbere luminoasa in noaptea grea geroasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu