Grotesc?!
Nu! Omenesc!
Materia mea e doar proiectia a ceea ce stiu.
Imi inchipui ingeri si demoni din nevoia de a-mi umili fiinta.
Din aceasi nevoie de a gasi raspunsul cautarilor mele.
Searbade de vreun rost,
Talismanele imi sunt de prisos.
Desi nevoia de ele ma scarbeste pina la dependenta.
Ce bizar! cum ii aud inima batand din gaura neagra a mintii.
Imi mai simt doar ecolul ca pe o vibratie, joasa, neinteleasa.
Ce e sunetul acesta?
Unda sonora nascatoare de viata!
Stramosii mei au trecutul,
Prin prezenta lor de spirit,
Ma destainui lor,
Le strig cu furie despre prezentul meu inexistent!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu